Privind cerul instelat

Nu puteam sa dorm,invartindu-ma aiurea in pat.M-am ridicat deodata pasind pe mocheta rece spre baia spatioasa.Mi-am dat cu putina apa pe fata,apoi am iesit incet din baie.Mi-am luat o pereche de blugi scurti si un maieu pe corp iesind din camera.Ma gandeam la una si alta si nu puteam sa spun ca ma simteam superb de bine.Oftez adanc mergand incet privind podeaua dar defapt nu o vedeam ma uitam dincolo de ea.Am ajuns in fata balconului si deschid incet usile incercand sa nu fac prea mult zgomot pentru a trezi pe cineva.Pasesc pe gresia rece care imi daduse fiori reci pe sirea spinarii.Ma apropii de balustrada punandu-mi mainile reci deja de la vantul care adia usor in noaptea aceasta.Imi ridic privirea de un caprui inchis spre negru privind cerul instelat in gol gandindu-ma la un singur lucru,sau mai exact la o persoana.Eram din nou in lumea mea si chiar daca se intampla ceva in fata mea nu vedeam sau ceva de genul.
-Mie dor de el.soptesc.
Vocea mea se auzi ca un ecou in minte si afara parca vantul ducand-o mai departe sau ceva de genul.Ma simtieam ciudat de parca retraiam acelasi cosmar din nou si din nou.Imi las privirea in jos inchizand ochii lasand cateva cristale care se numeau lacrimi sa curga siroaie pe obrajii mei palizi.

Nu puteam sa dorm din cauza cosmarului pe care tot il retraiam intruna. Am oftat adanc o data si mi-am luat caietul cu desene si melodii si am decis sa ies pe balcon. Nu aveam chef de nimic. Ma gandeam la trecut si asta ma bulversa total si ma facea sa-mi vina rau. Deja eram palida la fata.
Am iesit pe balcon privind cerul instelat si m-am asezat cu genunchii la piept in fotolil din partea dreapta a balconului nebagand deseama ca mai era cineva.

Mi-am sters usor lacrimile oftand foarte incet incat numai eu sa aud.Priveam din nou cerul amintindu-mi de vremutile bune.Ma tot gandeam de ce nu putea fi asa si acum..de ce trebuia totul sa se destrame odata si o data.Ma gandeam uneori ca traiesc un vis mai exact un cosmar in cazul meu si a doua zi cand ma voi trezi va fi totul bine.De fiecare data ma inselam..stiam ca el nu se va mai intoarce si era intr-un loc mai bun acum decat a fost vreodata pe acest pamant.
,,sper sa fii mai fericit decat sunt eu acum"mam gandit.

Am inceput sa scriu cateva versuri la nimereala. Toate erau anapoda. Nimic nu se lega dar totusi erau superbe. Nu stiam de ce dar erau ... nu stiu exprimau ceva ... Scriam la nimereala privind cerul. Stelele erau asa de frumoase si sclipeau dar eu nu ma puteam concentra. Am inceput sa plang, fara sa se auda. Lacrimile curgeau ca si cum ar fi o tasnitoare sau o cascada.